Ghiduri bazate pe EFSA și legislația UE Informații clare, fără exagerări Doar mențiuni de sănătate aprobate de UE

Cum citiți eticheta unui produs cosmetic

Lista de ingrediente (INCI) este în ordinea cantității, „parfum” înseamnă parfum adăugat, iar simbolul borcanului deschis cu „12M” vă spune câte luni puteți folosi produsul după deschidere. Cuvinte ca „natural” nu sunt o certificare, în timp ce „hipoalergenic” și „fără...” au reguli în UE.

De Savvas Nicolaides · · 7 min de citit

Un borcan deschis cu cremă albă așezat pe o piatră, pe fundal întunecat
Foto: Eveling Salazar / Unsplash

Spatele unui produs cosmetic vă spune mult mai mult decât fața lui. Lista de ingrediente (INCI) este în ordinea cantității, cuvântul „parfum” înseamnă că produsul conține parfum, iar simbolul borcanului deschis cu un număr (de exemplu „12M”) vă spune câte luni aveți la dispoziție ca să-l folosiți după deschidere. Cuvinte precum „natural” sau „clean” nu sunt o certificare. Mențiunile „hipoalergenic”, „testat dermatologic” și „fără...” au reguli specifice în UE, dar niciuna nu garantează că nu veți avea o reacție.

Ce trebuie să apară pe ambalaj conform legii?

Regulamentul UE privind produsele cosmetice (CE) 1223/2009 (articolul 19) stabilește ce trebuie să poarte fiecare produs vândut în UE, cu caractere de neșters, ușor de citit:

  • Numele și adresa persoanei responsabile, adică firma care răspunde pentru produs. Pentru produsele importate, și țara de origine.
  • Conținutul nominal în ml sau g.
  • Data de minimă durabilitate sau durata de utilizare după deschidere (vezi mai jos).
  • Precauțiile de utilizare, acolo unde este cazul.
  • Numărul lotului, ca produsul să poată fi urmărit dacă ceva nu este în regulă.
  • Funcția produsului, dacă nu este evidentă.
  • Lista ingredientelor, precedată de cuvântul „Ingredients”.

Cum citesc lista de ingrediente (INCI)?

Ingredientele folosesc denumiri internaționale INCI, de obicei în engleză sau latină. Trei reguli din Regulament vă ajută să o citiți:

1. Ordinea arată cantitatea. Ingredientele sunt enumerate în ordinea descrescătoare a greutății în momentul în care sunt adăugate. Tot ce este sub 1% poate fi enumerat în orice ordine, după celelalte. La majoritatea cremelor, primul ingredient este apa (aqua). Dacă un brand spune că o cremă are la bază lapte în loc de apă, ar trebui să vedeți laptele pe primul loc. Iar dacă un „extract” prezentat pe fața ambalajului apare abia spre final, probabil nu este prea mult din el.

2. „Parfum” sau „aroma” înseamnă parfum. Orice amestec de substanțe parfumante este trecut cu acest singur cuvânt. Anumite substanțe parfumante care provoacă des alergii, cum ar fi linalool, limonene, geraniol, citronellol și coumarin, trebuie trecute și pe nume peste un anumit nivel. De aceea le vedeți adesea la finalul listei. Mai multe despre ele găsiți în articolul nostru despre crema hidratantă pentru pielea sensibilă.

3. Coloranții și nanomaterialele. Coloranții sunt trecuți cu numărul lor CI (de exemplu CI 77891) și pot apărea la final, în orice ordine. Un ingredient sub formă de nanomaterial trebuie urmat de cuvântul [nano].

Ce înseamnă simbolul borcanului deschis?

Regulamentul acoperă două situații:

  • Dacă produsul se păstrează 30 de luni sau mai puțin, trebuie să afișeze o dată de minimă durabilitate: luna și anul, după cuvintele „a se folosi preferabil înainte de” sau după simbolul unei clepsidre.
  • Dacă se păstrează mai mult de 30 de luni, data nu este obligatorie. În schimb, produsul afișează durata de utilizare după deschidere (PAO): un borcan deschis cu un număr și „M” de la luni, de exemplu 6M, 12M sau 24M. Atât timp produsul poate fi folosit în siguranță după prima deschidere.

Un truc simplu: notați cu un marker pe cutie sau pe capac luna în care ați deschis produsul. Numărul lotului (de obicei „LOT” sau „Batch”) nu este o dată, dar este ce vă va cere firma dacă faceți o reclamație.

„Natural”, „bio” și certificările

Regulamentul privind produsele cosmetice nu definește termenul „natural”. Luat singur, cuvântul, ca și „clean” sau „green”, ține de marketing. Pentru ceva mai solid, căutați o marcă de certificare, care înseamnă că un organism independent a verificat produsul în raport cu un standard:

  • COSMOS: un standard internațional administrat de o asociație non-profit cu sediul la Bruxelles. Fondatorii săi sunt BDIH, Cosmebio, Ecocert, ICEA și Soil Association. Are două mențiuni: COSMOS ORGANIC (îndeplinește procentele minime de ingrediente bio stabilite în standard) și COSMOS NATURAL (îndeplinește standardul, dar nu și procentele bio). Mențiunea apare sub sigla organismului care a certificat produsul, iar ambalajul arată și procentul de ingrediente bio.
  • Ecocert: un organism de certificare. Pe multe produse veți vedea sigla lui împreună cu o mențiune COSMOS.
  • NATRUE: eticheta unei asociații internaționale pentru cosmetice naturale și bio, cu certificatori independenți.

Un singur ingredient bio (marcat adesea cu un asterisc în listă) nu face ca întregul produs să fie bio.

O etichetă clară arată cam așa: lista completă este disponibilă, ingredientele bio sunt marcate cu asterisc, există o declarație privind standardul de certificare, iar după „Parfum” alergenii precum citronellol, geraniol, limonene și linalool sunt trecuți separat. Merită verificat și primul ingredient: dacă o cremă se prezintă ca fiind pe bază de lapte de capră, laptele de capră ar trebui să apară înaintea apei.

„Testat dermatologic”, „hipoalergenic”, „fără...”: care sunt regulile?

În UE, orice mențiune de pe un produs cosmetic trebuie să îndeplinească șase criterii comune din Regulamentul (UE) 655/2013 al Comisiei: conformitatea cu legislația, veridicitatea, susținerea prin dovezi, onestitatea, corectitudinea și luarea deciziilor în cunoștință de cauză. Un document tehnic convenit de Comisie și statele membre explică modul de aplicare. Nu este lege, dar autoritățile îl folosesc ca ghid, iar părțile sale despre „fără...” și „hipoalergenic” se aplică din 1 iulie 2019.

„Testat dermatologic”. Înseamnă că produsul a fost testat pe oameni sub supravegherea unui medic dermatolog. Un sondaj în care utilizatorii își dau doar părerea nu este suficient. Curtea de Justiție a UE a constatat că consumatorii se așteaptă ca rezultatele să fi fost favorabile. Mențiunea nu vă spune câte persoane au participat sau pentru cât timp.

„Hipoalergenic”. Este permis doar dacă produsul a fost conceput pentru a-și reduce la minimum potențialul alergenic și nu conține alergeni cunoscuți. Același document subliniază că „hipoalergenic” nu garantează că nu veți avea o reacție.

„Fără...”. Câteva exemple din document:

  • Un produs nu ar trebui să pretindă că este „fără” o substanță care oricum este interzisă în cosmetice.
  • „Fără conservanți” nu ar trebui folosit dacă un alt ingredient face aceeași treabă, de exemplu alcoolul.
  • „Fără parfum” nu ar trebui folosit dacă vreun ingredient dă produsului un miros, chiar dacă are și alt rol.
  • „Fără parabeni” este considerat denigrator față de substanțe permise și sigure și nu ar trebui acceptat.
  • „Fără alergeni” nu este permis, deoarece nimeni nu poate garanta acest lucru.

Veți vedea în continuare unele dintre aceste formulări pe rafturi. Lista de ingrediente rămâne sursa cea mai de încredere.

Verificare rapidă la raft

  • Care este primul ingredient? Este cel la care vă așteptați?
  • Există „parfum” sau un ulei esențial și ce alergeni sunt trecuți după el?
  • Există o marcă de certificare (COSMOS, NATRUE) sau doar cuvântul „natural”?
  • Ce număr este pe borcanul deschis (PAO)? Ați notat când l-ați deschis?
  • Dacă scrie „hipoalergenic”, l-ați încercat mai întâi pe o zonă mică de piele?

Când să întrebați farmacistul sau dermatologul

Dacă un produs v-a provocat roșeață, mâncărime, umflare sau o erupție, opriți utilizarea și păstrați ambalajul: lista de ingrediente și numărul lotului îl vor ajuta pe medic. Dacă reacționați des la cosmetice, un medic dermatolog vă poate face un test epicutan (patch test) pentru a afla la ce substanță sunteți alergic, ca să știți ce denumire să căutați pe etichete.

Întrebări frecvente

Lista completă este adesea doar pe cutie. Ce fac dacă am aruncat-o?

Regulamentul permite ca lista să apară doar pe ambalajul exterior. Păstrați cutia cât timp folosiți produsul sau fotografiați lista.

Este sigur un produs după data sau perioada PAO?

Regulamentul definește data ca intervalul în care produsul își îndeplinește funcția și rămâne sigur. După aceea nu mai există nicio garanție. Dacă mirosul, culoarea sau textura s-au schimbat, aruncați-l.

Înseamnă ceva „fără chimicale”?

Nu. Orice ingredient, inclusiv apa, este o substanță chimică. Este o expresie de marketing fără sens practic.


Surse: Regulamentul (CE) 1223/2009 privind produsele cosmetice (articolele 19 și 20, anexa VII), Regulamentul (UE) 655/2013 al Comisiei (criterii comune pentru mențiuni), Technical document on cosmetic claims (versiunea din 3 iulie 2017, anexele I–IV), COSMOS-standard AISBL, COSMOS certification, NATRUE.

Acest articol are caracter informativ și nu înlocuiește sfatul medicului sau al farmacistului.

Surse oficialeEFSA, OMS și legislația europeană
Informații onesteDoar mențiuni aprobate, cu surse
Ghiduri cu surseArticole bazate pe EFSA și pe legislația UE
AjutorScrieți-ne prin e-mail